Sa nu va fie frica sa incercati ceva nou, sa va puneti in valoare creativitatea, sa nu va temeti de condimente

Am 53 de ani, anul acesta implinesc 54, in 5 octombrie. Am o familie minunata. In 4 octombrie aniversam 33 de ani de casatorie (nunta de porfir) si in 5 septembrie 2009 fiul nostru Andrei ne-a adus o nora minunata, Andreea. Amandoi au 29 de ani, au masteratul in calculatoare, se iubesc mult, sunt foarte frumosi, cuminti, stiu ce vor, au servicii bune amandoi si stiu sa pretuiasca fiecare banut, nu ii arunca pe prostii.
Am terminat liceul si facultatea de arhitectura, dar am profesat mai mult in design industrial si grafica publicitara, domenii care mi-au folosit mult cand atat eu cat si sotul meu am ramas someri, in 1990. Atunci am infiintat o firma de grafica, design, productie de televiziune si publicitate, cu un nume frumos ARTTEC (arta si tehnica de calcul) unde am facut tot ce faceam si inainte, dar in folosul nostru si nu mai depindeam de nimeni. Nu aveam niciun angajat, noi doi faceam totul. In cativa ani de munca facuta cu placere si pasiune, ne-am indeplinit visul: am cumparat o casa. Mai multe despre noi si povestea noastra frumoasa, dar si trista uneori puteti citi pe forum, la “Cabana cu trei brazi”. 
 
 
1. Cand ati inceput sa gatiti? Ce v-a determinat? Cine v-a fost profesor?
 
Gatesc de peste 40 de ani, din placere. Peste tot pe unde mergeam, parintii ma gaseau la bucatarie unde puneam tot felul de intrebari si urmaream tot ce se intampla. Asa am aflat reteta de sos de usturoi (sosul “Yoli”) de la tanti Iolanda de la cabana Ilgani, am invatat de la pescarii din delta sa fac ciorba de peste, adevarata ciorba pescareasca, raci fierti si scordolea.
Cand aveam 12-13 ani am locuit in Bucuresti, tatal meu fiind la Academia Militara, iar la scoala la care invatam aveam si ore de gospodarie si croitorie. Gateam clatite, crochete, placinte si tot felul de bunatati cu care mergeam in pauze si dupa ore in curtea scolii sau peste drum pe la birouri unde toata lumea cumpara de la noi. Abia asteptau sa vina fetele de la 146 cu bunatati.
Am mai invatat multe de la mama si de la bunica din Buzau. Dar de la cine nu am invatat? Chiar si sotul meu a incercat sa ma invete, mi-a aratat cum se face ciorba de vacuta cu fasole verde, pentru ca i-am spus ca … nu stiu sa gatesc. Am vrut sa il sperii, dar n-am reusit.
 
2. Pentru cine gatiti? Va ajuta persoanele dragi cand pregatiti mancarea sau lucrati fara ,,ucenici"?
 
Gatesc pentru cei dragi, intotdeauna cu placere, nu am ajutoare sau “ucenici”. Andrei cand era mic si mai intra in bucatarie mereu ma intreba: ” Avem musafiri? Nu mama, sunt pentru noi”. Si se mira ca toate bunatatile alea frumoase sunt pentru noi. Asa sunt eu, orice gatesc trebuie sa arate frumos.
Nu am “ucenici” la gatit, dar de cand cu acest site minunat, am un “maestru” la filmari, doar nu degeaba sotul meu a lucrat multi ani in televiziune. De ce sa nu il folosesc in bucatarie? Eu gatesc, fac si fotografiile, nu il  deranjez din minut in minut la fiecare faza, il chem doar pentru unele filmari. Ar insemna sa il tin numai in bucatarie. Atunci de blog cine sa se mai ocupe? Oricum il pun destul la lucru cand ii dictez retetele pentru site-ul gustos.ro.
 
3. Ce ati dori sa realizati? Spuneti-ne visul dumneavoastra?
 
Pana acum sunt multumita de ce am realizat, am o familie deosebita, o casuta asa cum mi-am dorit, cu gradina si curte, animalute, baiatul este insurat si la casa lui… Mi-as dori sa am grija de un nepotel sau o nepotica …
Imi mai doresc sa fiu sanatoasa si in putere cat mai mult timp ca sa pot avea grija de sotul meu pentru ca ne iubim foarte mult si nu se poate descurca singur fara mine.
 
4. Care este mancarea din copilarie de care va aduceti aminte cu drag? O preparati si dumneavoastra acum?

Mi-aduc aminte cu drag de abracadabra si peste de la pui. Eram foarte mofturoasa la mancare si orice ma intreba mama spuneam ca nu vreau sa mananc. Pana cand i-a venit ideea sa inventeze ceva pentru mofturosi. Imediat am fost de acord sa mananc abracadabra: un fel de terci facut cu lapte si malai, zahar, iar la urma punea mama putin unt. Dar era bun, dulce si imi placea si era, totusi, abracadabra, nu orice fel de mancare.
Cu pestele de la pui e o alta poveste. Pentru ca n-am vrut sa mananc nici peste, nici pui, mi-a sunat placut “pestele de la pui”, o alta ciudatenie pe care numai eu o mananc. Era de fapt partea mai lunguiata de la pieptul de pui care este lipita de osul pieptului.
Acum se mai intampla sa fac gratar sau altceva din “pestele de la pui” si poate imi voi delecta nepoteii cu abracadabra originala ca la mama acasa.
 
5. Cu ce va ocupati? Dincolo de viata profesionala, care sunt hobby-urile dumneavoastra, ce va place sa faceti in timpul liber?
 
Viata profesionala nu pot sa spun ca mai am pentru am inchis firma ca sa ma pot ocupa de sotul meu. Ghinionul nu ne-a ocolit nici pe noi pentru ca totul era prea frumos. In 2003 Nicu a fost diagnosticat cu metastaza gradul IV la mandibula, a fost programat pentru operatie si i s-a extirpat mandibula complet. Un an si jumatate am stat amandoi numai prin spitale, a facut 15 sedinte de chimioterapie si l-am hranit cu seringa printr-un tub bagat in nas, nu puteam sa-l las singur, avea si mana in ghips si ambele picioare vraiste. Apoi a urmat reconstructia, acum e mai bine. Povestea intreaga o puteti citi tot la Cabana cu trei brazi, pe forum.
S-a pensionat de invaliditate gradul I, iar eu sunt asistentul personal permanent, pentru ca nu poate sa faca nimic singur. Doar sa mai tasteze la calculator. Pensia e mica, salariul meu de asistent personal este cel minim pe economie, dar ne descurcam si ne iubim ca in prima zi.
Cand aveam timp liber, imi placea sa pictez: tempera, ulei, acuarela si grafica in penita. Multe dintre lucrarile mele sunt tot pe forum, la Pasiunea mea pictura.
Sunt si instructor de dans modern, am si atestat cu nota 10, imi place croitoria – intr-un timp purtam doar haine cusute de mine - si nu in ultimul rand trebuie sa amintesc de gimnastica de seara. Nu ma culc pana nu fac cel putin o ora si jumatate sau doua de exercitii, in timp ce ma uit la filme sau la emisiunile preferate (politica, sport – fotbal in principal) si tot ce ii place sotului meu. Sunt mereu langa el 100%.
 
6. Unde preferati sa mergeti in concediu si de ce tocmai acolo?
 
In concedii nu ne ducem, noi suntem tot timpul ca in concediu. Am reusit in octombrie sa mergem la cuscrii nostri la Orsova, ne-a dus Andrei cu masina, a fost minunat, ne-am simtit nemaipomenit, ca o adevarata familie.
 
7. Pentru a deveni un bucatar bun, trebuie sa fi experimentat mult, ce amintire amuzanta aveti din bucatarie?
 
Dar cine nu are amintiri amuzante … Pregateam impreuna cu sora-mea  mai mica o masa festiva acasa la mama. Am vrut sa ii arat cum prepar o maioneza care nu se taie niciodata. Si … surpriza. S-a taiat!!! Nu-i nimic. Chiar mai bine ca s-a taiat. Am vrut sa ii arat cum se drege maioneza taiata. Ce credeti ca s-a intamplat? S-a taiat si a doua. Am gustat si era dulce. Atunci a intrat mama in bucatarie si mi-a spus  sa am grija, ca in sticla aia nu e ulei, ci sirop de zahar pentru suc de lamaie. Pacat ca am folosit jumatate din sirop la maioneza.

8. Care este reteta dumneavoastra preferata? De unde o stiti si cat de des o pregatiti? Ne povestiti si noua cum se face?
 
Am multe retete care imi plac… Imi vine acum in minte cega pane. Nu am mai facut de mult. La cega important este sa o oparesti inainte de preparare, pentru  a se curata bine si sa ii scoti tragand de la coada coloana vertebrala cartilaginoasa. Apoi o condimentezi si o prepari. Nu are niciun os si este nemaipomenita.
 
9. Care sunt ustensilele cele mai de pret din bucataria dumneavoastra?
 
Pentru mine, cele mai importante sunt cutitele. Sunt ca mana mea dreapta. Pentru orice fac imi trebuie un anume cutit. Altfel nu pot, asa m-am obisnuit. Imi merge mana singura, daca am un cutit potrivit, nici nu trebuie sa ma uit ce fac.
Faptul ca am intrat in lumea culinara mi-a folosit mult si in privinta ustensilelor. Anul trecut, in aprilie, mi-a venit ideea sa trimit o reteta la o revista, Click! Pofta buna! Si spre surprinderea mea, reteta a fost publicata. Am prins curaj, am mai trimis retete si au mai aparut in alte trei numere ale revistei, intr-una chiar 3 retete. Fiecare aparitie era premiata cu cate 100 lei. Recunosc ca mi-a prins bine fiecare banut.
In aprilie m-am inscris pe site (Nicu l-a descoperit si mi l-a aratat), in mai m-am inregistrat si pe forum. Astfel am intrat in marea familie gustos.ro. Tot in mai am publicat pe blog prima reteta. Blogul era din 2007, avea cam de toate, dar trafic asa si asa, cateva zeci de vizite pe zi. De cand am publicat retetele mele pe blog traficul a crescut, Nicu i-a schimbat numele in Arta culinara Doina si l-a facut exclusiv culinar. Acum avem o medie de 700-800 vizitatori pe zi si in 31 ianuarie 2010 am avut vizitatorul cu numarul 100.000. Toate retetele de pe blog se regasesc si pe site, dar pe blog am mai multe posibilitati, pot posta la o reteta mai multe filmulete, ceea ce pe site nu se poate.
Cu retetele de pe site, de pe forum si de pe blog am participat la diferite concursuri si la multe am castigat ceva: la salatele Knorr, la retete cochete (organizate de gustos.ro), la concursuri organizate alte reviste si site-uri. Si asa mi-am utilat bucataria cu un cantar, cu boluri pentru salata, cu un set de carti de bucate si  in ultimele zile cu un minunat set de cutite.
Cel mai de pret si de mare folos imi este insa blenderul Philips, premiu pentru  locul 3 obtinut  la Festivalul blogurilor gustoase organizat de gustos.ro. A fost o surpriza placuta pentru mine.
De cand fac parte din familia gustos.ro am invatat multe si astazi, cand ma uit la primele mele retete, mi se par stangace. Pe unele le-am modificat. Nu mai corespundeau “standardelor”.
 
 
10. Sunteti in pana de idei, de unde va inspirati pentru a face o mancare noua? Respectati reteta sau incercati sa o modificati dupa gustul dumneavoastra?
 
Am si eu carti de bucate vechi, Didi Balmez, Silvia Jurcovan, Draga Neagu … dar retetele nu prea mai corespund cu ce gatim noi acum. Au prea multe prajeli, rantasuri, trebuiesc adaptatate vremurilor de acum. Ca idee sunt bune si interesante.
In anii ’80 cand lucram ca designer, in birou eram multe fete si aveam suficient timp sa discutam intre noi despre mancare. De atunci am un carnetel cu retete interesante, inedite, vechi de 30 de ani, multe dintre ele le prepar si azi. Niciodata nu am facut la fel aceeasi reteta. Imi place sa ma joc cu ingredientele, mai ales acum cand am mult mai multe posibilitati de a le  alege, nu ca pe vremuri…
 
 
11. Ce sfaturi ati putea da incepatorilor in bucatarie?
 
Cand va apucati de gatit sa fie ordine si curatenie in bucatarie. Faceti economie de timp si gasiti imediat fiecare ingredient si ustensila. Sa nu va fie frica sa incercati ceva nou, sa va puneti in valoare creativitatea, sa nu va temeti de condimente. Gatiti cu bun simt si masura in toate, mai bine puneti mai putin si gustati, decat sa puneti prea mult si sa stricati gustul.
In timp ce gatesc spal imediat fiecare vas pe care l-am folosit, nu am masina de spalat vase. Pentru mine gatitul este o distractie, nu o corvoada, ma joc mereu in bucatarie, fac mutrite din zarzavaturile tocate.
Nu trantiti pur si simplu mancarea in farfurii. Decorati-le cat de cat. Un pic de simt estetic nu strica. O mananci mai cu placere.
Daca scrieti o reteta pe site explicati ce si cum ati facut, dati cantitatile si timpii de preparare, pentru ca au aparut multe retete care sunt de fapt doar niste idei de retete. Chiar si la oua ochiuri sau la carnati prajiti spuneti cum ati procedat. Daca este carnat proaspat trebuie intepat din loc in loc si adaugata apa cand il prajiti, ca sa nu crape, altfel plezneste si face fleosc. Daca este afumat, nu se procedeaza la fel. Nu este greu sa mai scrieti cateva randuri. Scrieti reteta ca pentru cineva care gateste pentru prima data si nu stie nimic.
Si nu in ultimul rand, aveti grija si de voi. Daca gatiti, nu trebuie neaparat sa aratati a bucatarese.
 
12. Unde preferati sa faceti cumparaturile, in piata, la magazinul din apropiere sau la un hipermarket?
 
Cam o data la doua saptamani facem o aprovizionare completa, cu tot ce trebuie (facem o lista) la hipermarket. La magazinul din apropiere merg foarte rar, poate pentru o paine, un plic de zahar vanilat, scortisoara, sare de lamaie sau alte maruntisuri. De obicei nu raman in pana de nimic.
Incepand de la Paste pana spre Craciun, imi fac “cumparaturile” in fiecare dimineata in gradina. Fetele de pe forum stiu cum este la mine in gradina si ce inseamna o legatura de marar, o mana de spanac, o crenguta de leustean si ca am avut rosii de 3 m inaltime. Si fructe, multe fructe. Dar mai multe puteti afla stiti voi unde … pe forum, la “Cabana cu trei brazi”.